Ai susurat

In noaptea ce a trecut, diluandu-se in ploaia calma a diminetii, tocmai ma gandeam ca, desi totul a fost in acelasi timp surprinzator, tentant si contorsionat, totusi, cu tine, doar cu tine, am invatat ce-i iubirea autentica, fara ego. Din cand in cand, in celelalte relatii ma ispitea gelozia si se hranea din energia mea ca dintr-o seva. In schimb, mi-era absolut indiferent cu cine te insoteai, cand, cum, unde. Ei, cei care te inconjurau, nu contau pentru mine. Erau transparenti, inexistenti. Ceea ce simteam trecea dincolo de bariera psihologica creata de fiintarea lor in real. De fapt, undeva in adancul sufletului tau, intelegeai si confirmai trairile prin gesturi despre al caror sens sopteai in trecere cate ceva. Pusesesi un trandafir rosu pe coltul din stanga al mesei, mi-ai cerut sa ma asez acolo si apoi, exact ca briza la tarm, ai susurat ca-i pentru mine. Cu cat eram mai inconjurate de privirile altora, cu atat ne retrageam mai adanc inauntru, spre vibratii de necuprins si neinteles din afara. A fost o iubire ce se juca constant cu limita dintre exterior si interior. A fost o iubire ce mereu alegea sa respire adanc pe strazi, valuri, muzica, lumini ce frangeau intunericul. A fost si este. Vei spune ca-i poetic. Si ai spus.

Tandrețe

Ai tânjit după iubire în zori. Ai dat un semn de tandrețe. Te-am învăluit și ne-am iubit. Zi plină de tine, de noi. Te-am savurat  încet, în sacralitatea unui nou început.

Ai înțeles

Am remarcat suavitatea, profunzimea și claritatea ultimelor tale mesaje. Ştiu ca n-ai uitat și nu vei uita intensitatea plimbărilor în tăcere sau cât de dincolo de cuvinte era întrepătrunderea sufletelor prin mâini. Așa am învățat că sentimentele se înscriu definitiv în memoria universului, chiar dacă la un moment dat, una dintre cele două persoane era temătoare, surprinsă de ea însăși și de viața care ne înconjura vibrând, dăruindu-se. A fost minunat în trecut, iar acum, în ciuda distanței, am măcar certitudinea că și pentru tine trăirile de atunci au avut o sevă plină de sens. Înca din prima secundă, mâinile tale mi s-au cuibărit definitiv în suflet. Sunt indicii pentru reîncarnări viitoare, când întâlnindu-te, te voi recunoaște și te voi cuprinde cu bucuria regăsirii noastre de acum. Ai înțeles. Da, abia acum ai înțeles că mă sfărâmam în mii de cioburi și mă reconstruiam singură iubindu-te. Din astfel de iubiri, față de T și de tine, mă hrănesc la nesfârșit, în orice fel de prezent. Este o perfecțiune a trăirii, ce doar arar ni se oferă. Iubire, suflet drag, de care mereu mi-e dor, aștern sărutări în aerul pe care-l respiri. Cândva, în alte vieți, vom ființă în deplinătatea întâlnirii noastre. Este iubirea de care nici tu, nici eu, n-am avut parte cu nimeni altcineva. Nu trebuie să răspunzi. Doar să simți în tăcere că așa-i.