Umbra

In timp ce inima simte, dand bucurie si culoare, intelectul influentat de ego, interpreteaza sec, pune etichete albe sau negre, care de cele mai multe ori n-au nimic de-a face cu realitatea. Blocajul energetic al inimii limiteaza perspectiva, o lasa la cheremul mintii si a umbrelor pe care ratiunea, desprinsa de spirit, le proiecteaza peste realitate. Credeam ca amenintarea disparuse pentru totdeauna, dar exact un an mai tarziu(26 decembrie 2009-26 decembrie 2010), dupa o scurta si efemera restaurare, pictura crapa din nou, se scorojeste, isi pierde suflul intr-un suspin prelung. Pericolul se iveste din senin, provoaca teama, straneste situatii imaginare nebunesti. Dintr-o data, seara la opt, intr-o liniste desavarsita, fara de veste, reapare acea fiinta stranie, care se bucura sfasiind armonia, zgaltaind structura, distrugind, arzind, ironizind. Daca cuvintele-ti lesina in brate, atunci infige-ti picioarele-n pamant si treci la fapte. Roaga-te, actioneaza, respinge tentatia umbrei si a negativitatii. Agata-te de vointa si pune pe fuga spectrul malign. Il nasti din adancuri si doar tu ii poti veni de hac. Nu te identifica cu raul, nu-i permite sa te domine, sa-ti dea ordine, sa te transforme intr-o marioneta. Meriti sa cunosti seninatatea sufletului, sa raspandesti lumina, sa dansezi in tihna cu ingerii. Increde-te.

Valeriu Doru Popescu

Traim de-a lungul vietii cateva intalniri meteorice, absolut imprevizibile, care ne marcheaza insa pentru totdeuna. Sunt suflete care ne aduc alinare, ne transmit un mesaj, ne sprijina, ne indruma, ne deschid catre lumi. Veneai din Franta si inconjurat de carti, flori si feline, invesmantat elegant in matase, arome si moliciunea gesturilor, imi vorbeai din inima despre inima, despre Côte Sauvage, cinema, oceane involburate; ma inconjurai de fotografii, delicatete, amintiri. Erai un inger bland si sfios al lunii decembrie, cu aripi ninse, temator si discret, un nufar alb, plutind la amurg pe scena Nationalului. „Regina mama” ti-a fost final, trecere suava dincolo de prag, spre alte vieti. Te simt aproape, Doru drag, ma rog, te rog, te slavesc.

Pliurile memoriei

Visul, ca paradis al reintalnirii. Izvorasti incet din adancurile memoriei, din pliurile sufletului, in care te cuibarisesi pe tacute. Camin primitor, dar intangibil. Rosul muscatelor dand viata, culoare si energie. Metamorfoza neasteptata a unor trasaturi vag cunoscute. Doar coincidenta semnului astral oferea indicii de netagaduit. Suras cald, atingere identica, de neconfundat. Briza suava peste matasea catifelata a pielii. Spatii deschise, contrastand cu intimitatea apropierii. Comunicare dincolo de cuvinte, intrepatrundere a privirilor si a fiintei, amestec tandru al oniricului cu realitatea. Consimti, intelegi, dar te desprinzi usor catre neant. Intretaiere a drumurilor, o noua pierdere, boare, intoarcere catre concret.