Armonie

decembrie 4, 2020

Iubita mea de dincolo de timp, ce-ti fac iubirile neiubite, cautate si ravnite in zadar? De ce tanjesti dupa ce nu-i? Ramai deci cu tine, la tine-n cuib, in linistea sufletului, ce stie mai mult decat crezi tu sau speri! Nu teme singuratatea sosita treptat, prin destin, la tine-n prezent!Fa-o prilej de adancire in sine, de bucurie si rasfat! E armonie-n tot acum, la ceas de taina, cand doar in amintire ai mai ramas.

Noapte instelata si-n vis

decembrie 1, 2020

Sa-ti urez sec „noapte buna”, cand de fapt vreau sa-ti spun „te sarut”? Te simt tematoare din nou. Cu tine am invatat ca iubirea poate sa fie si este, de cele mai multe ori, ca o poteca stramta, cu un singur sens. Reciprocitatea-i doar varianta ideala, dintr-un oniric ravnit. Asa ca, de aici, din singuratatea mea asumata cu calm, cer noptii sa-ti fie instelata si-n vis. Iubire, roaga-ti ingerul pazitor sa-si fac simtita prezenta.

Ai susurat

noiembrie 30, 2020

In noaptea ce a trecut, diluandu-se in ploaia calma a diminetii, tocmai ma gandeam ca, desi totul a fost in acelasi timp surprinzator, tentant si contorsionat, totusi, cu tine, doar cu tine, am invatat ce-i iubirea autentica, fara ego. Din cand in cand, in celelalte relatii ma ispitea gelozia si se hranea din energia mea ca dintr-o seva. In schimb, mi-era absolut indiferent cu cine te insoteai, cand, cum, unde. Ei, cei care te inconjurau, nu contau pentru mine. Erau transparenti, inexistenti. Ceea ce simteam trecea dincolo de bariera psihologica creata de fiintarea lor in real. De fapt, undeva in adancul sufletului tau, intelegeai si confirmai trairile prin gesturi despre al caror sens sopteai in trecere cate ceva. Pusesesi un trandafir rosu pe coltul din stanga al mesei, mi-ai cerut sa ma asez acolo si apoi, exact ca briza la tarm, ai susurat ca-i pentru mine. Cu cat eram mai inconjurate de privirile altora, cu atat ne retrageam mai adanc inauntru, spre vibratii de necuprins si neinteles din afara. A fost o iubire ce se juca constant cu limita dintre exterior si interior. A fost o iubire ce mereu alegea sa respire adanc pe strazi, valuri, muzica, lumini ce frangeau intunericul. A fost si este. Vei spune ca-i poetic. Si ai spus.

Tandrețe

noiembrie 17, 2020

Ai tânjit după iubire în zori. Ai dat un semn de tandrețe. Te-am învăluit și ne-am iubit. Zi plină de tine, de noi. Te-am savurat  încet, în sacralitatea unui nou început.

Ai înțeles

noiembrie 16, 2020

Am remarcat suavitatea, profunzimea și claritatea ultimelor tale mesaje. Ştiu ca n-ai uitat și nu vei uita intensitatea plimbărilor în tăcere sau cât de dincolo de cuvinte era întrepătrunderea sufletelor prin mâini. Așa am învățat că sentimentele se înscriu definitiv în memoria universului, chiar dacă la un moment dat, una dintre cele două persoane era temătoare, surprinsă de ea însăși și de viața care ne înconjura vibrând, dăruindu-se. A fost minunat în trecut, iar acum, în ciuda distanței, am măcar certitudinea că și pentru tine trăirile de atunci au avut o sevă plină de sens. Înca din prima secundă, mâinile tale mi s-au cuibărit definitiv în suflet. Sunt indicii pentru reîncarnări viitoare, când întâlnindu-te, te voi recunoaște și te voi cuprinde cu bucuria regăsirii noastre de acum. Ai înțeles. Da, abia acum ai înțeles că mă sfărâmam în mii de cioburi și mă reconstruiam singură iubindu-te. Din astfel de iubiri, față de T și de tine, mă hrănesc la nesfârșit, în orice fel de prezent. Este o perfecțiune a trăirii, ce doar arar ni se oferă. Iubire, suflet drag, de care mereu mi-e dor, aștern sărutări în aerul pe care-l respiri. Cândva, în alte vieți, vom ființă în deplinătatea întâlnirii noastre. Este iubirea de care nici tu, nici eu, n-am avut parte cu nimeni altcineva. Nu trebuie să răspunzi. Doar să simți în tăcere că așa-i.

Boare

martie 3, 2020

Desi n-ai inteles si n-ai asimilat ideea ca-n mine ai starnit candva o valtoare, acum, dupa ce am asistat ingrozita la cum e sa mori, nu mi-e teama sa-ti reamintesc cat de surprinsa am fost sa constat ca atingerea mainilor tale era catifelata precum o aripa de inger. Hotelul despre care imi vorbeai ieri, a fost adapostul noptii mele albe dupa intrepatrunderea noastra, de care nici macar nu ti-ai dat seama. Era ceva alchimic, instantaneu, incandescent, o fulguire repetata in timp, statornica, plasmuita probabil intr-o eternitate nestiuta. Ma citeai, ca acum, si tot ceea ce puteai sa-mi spui era ca uneori aveam usurinta la scris. Dar nu de cuvinte era nevoie, ci doar de tine, tacuta si vibrand, in Montjuic, pe barca sau undeva, pe tarmul marii. Te-am cautat pentru ca te-am visat, ai reaparut in oniricul meu recent, cu forta ta dintotdeauna. Ai izbucnit dintr-un trecut ce dormita in pliurile sufletului meu. Mainile tale au ramas profund impregnate in fiinta. Esenta ta era in maini. Te metamorfozai, imi cautai mainile, iar apoi te revarsai instantaneu si indelung in mine. Te priveam, te savuram, te stiam. Asa erai: o boare care ma strabatea intr-o tacere de dincolo de timp.

Caleidoscop (N.C.)

februarie 11, 2017

Dimineata devreme la tine, luna plina aici. In ciuda distantei si a absentei tale palpabile, tresar uneori, atunci cand mai presus de prezenta constanta a sufletului tau intr-al meu, realitatea ma cheama prin semne lasate de tine: lucruri pe care mi le-ai daruit, raspandite ici-colo prin casa, ce-mi spun ca esti in mine si-n universul meu, pe care susurul vocii tale mi-l infloreste intr-o uimire desavarsita a regasirii. Ma fiintezi cu delicatete si-mi intrepatrunzi esenta, exact asa cum am visat si visez ca va fi. In real.

Mâini (N.C.)

decembrie 1, 2016

3dsc_6836

Tarziu in noapte. Trecut deja de ora 2. Intotdeauna m-au impresionat mainile. Ma refer la mana ca prelungire a centrului energetic al inimii, la mana ca simbol al generozitatii, la intalnirea sufletelor indragostitilor prin maini, la comunicare profunda, la vibratie subtila, transmisa prin maini, la a da pur si simplu o mana de ajutor, la a sustine emotional pe cineva, punandu-i cu drag mana pe umar, la mana care scrie si astfel marturiseste trairi, chiar si la umbrele facute in joaca, de maini, pe un perete al unei camere ce-i iluminata timid de cateva lumanari puse cu grija in sfesnice frumos mestesugite, dar si la mana ca semn al renuntarii supreme de a mai lupta pentru viata, atunci cand inmarmureste pe veci de teama singuratatii. Ma gandesc in tacere la mana Maicutei si mi s-a facut dor de blandetea celei de te-a adus in fiinta, de bunatatea ei fara margini, de tot ceea ce ti-a daruit in ani si nu stiu, dar intuiesc, pentru ca te-a conceput sublim la ceas de restriste, din iubire infinita pentru tatal tau. Porti in tine minunatia acelor maini ce te-au leganat la piept si te-au asezat in lume spre desavarsire. Dragul mei, ii sunt profund recunoscatoare Maicutei pentru ca esti.

2dsc_6836

Rugaciune (N.C.)

august 30, 2016

Ascult smerita vocea ta, indreptandu-se catre divin. In genunchi si cu umilinta desavarsita, patrunzi mai intai in anii copilariei tale, iar apoi in esenta strabunilor ucrainieni si-mpartasesti sacralitatea clipei cu mine. Vibratia sufletului naste lacrimi, precum stropi de roua ce s-au impregant de armonia glasului tau. Muzicalitate a veacurilor, pe altarul unui prezent care tanjeste sa fie etern.

120160918_232539

Asculta (N.C.)

martie 27, 2016

Asculta-n liniste cum susura si-ti surade viata-n amurg. Doream, dar nu stiam ca atemporal, in mine, prinsesesi radacini. Nu-mi imaginam ca zambetul meu de copil se-ntiparise in fiinta-ti si ca-l duceai cu tine peste timp. Nu stiam ca primavara te va-nflori la mine-n suflet. Neasteptat, in sfanta zi, am simtit doar cum te-ai ivit la zenit, mi-ai conturat si mai apoi, recreat suav „chakra” inimii.

Plec catre templul dintre ape. Te chem in gand, te port cu dor nesfarsit, cu tandrete-n suflet si-n trup. Nu teme. Traieste si reinvata sa fii.