Mi-ai oferit inger instelat in miezul iernii si l-am primit surprinsa pe palme. Muzica sferelor coboara lin spre un colt de sat in care doar arar te gandesc. Impresionist aproape, de culoarea nisipului pe care am pasit candva impreuna, surade intelept si-mi daruieste sperante de implinire in noul an. N-ai mai venit si totusi ai trimis mesager inaripat peste omatul lui decembrie. Esti tu, cea din trecut, revenind pe urme de pasi ce se credeau pierdute in neant.
Ai spart navalnic portile visului si ai patruns simbolic intr-un spatiu al apei si al revarsarii sentimentelor. Prezenta ferma, riscand sa fie prinsa vizual in amplu evantai al privilor indiscrete si iscotidoare pana la nesat. Taram familiar intretesut de imaginar oniric cu pesti portocalii, ascetici deci, dansand prin aer la inaltimea geamului in care se oglindea izvorul cristalin al casei vechi. Am tanjit sa te apar de lume si-n iures varatic sa strabat cu tine potecile copilariei, dar coborarea pe miristi s-a stins in dulce savuros ce te-a imbiat la trecerea spre rau. Misticism si dorinta in efemere secunde acvatice si aeriene, in zbor printr-o viata aflata-n asteptare. Te-ai ivit din nou in toiul iernii cu pur omat asternut din plin pe vazduh inghetat.
Alma 