Ai înțeles

Am remarcat suavitatea, profunzimea și claritatea ultimelor tale mesaje. Ştiu ca n-ai uitat și nu vei uita intensitatea plimbărilor în tăcere sau cât de dincolo de cuvinte era întrepătrunderea sufletelor prin mâini. Așa am învățat că sentimentele se înscriu definitiv în memoria universului, chiar dacă la un moment dat, una dintre cele două persoane era temătoare, surprinsă de ea însăși și de viața care ne înconjura vibrând, dăruindu-se. A fost minunat în trecut, iar acum, în ciuda distanței, am măcar certitudinea că și pentru tine trăirile de atunci au avut o sevă plină de sens. Înca din prima secundă, mâinile tale mi s-au cuibărit definitiv în suflet. Sunt indicii pentru reîncarnări viitoare, când întâlnindu-te, te voi recunoaște și te voi cuprinde cu bucuria regăsirii noastre de acum. Ai înțeles. Da, abia acum ai înțeles că mă sfărâmam în mii de cioburi și mă reconstruiam singură iubindu-te. Din astfel de iubiri, față de T și de tine, mă hrănesc la nesfârșit, în orice fel de prezent. Este o perfecțiune a trăirii, ce doar arar ni se oferă. Iubire, suflet drag, de care mereu mi-e dor, aștern sărutări în aerul pe care-l respiri. Cândva, în alte vieți, vom ființă în deplinătatea întâlnirii noastre. Este iubirea de care nici tu, nici eu, n-am avut parte cu nimeni altcineva. Nu trebuie să răspunzi. Doar să simți în tăcere că așa-i.