Tu

Vii din vieti trecute, atingi tangential si intermitent prezentul, te deschizi arar si partial, matasos, in negru, pastrezi enigme, taceri, dureri. Incorsetata intr-o realitate dorita, te negi in speranta unui soare pe culmi. Te-ai ravasit in ani si ispite, te-ai diluat si innodat dramatic, spasmodic intr-un eter de necuprins. Printre carti, plante si amintiri te prelingi spre desertul fiintei. Doar vocea e vapaie inundandu-te, cupranzandu-ma, cerandu-ma. Lumini si ape, goana desarta la apus. Maini inclestate intr-un adio imposibil. Fum. Scrum. Eternul drum. 

Arhetipuri

Spre zori, ai rasarit tacuta din pliurile memoriei. Salasluiesti in adancul sufletului si in acelasi timp, undeva spre suprafata, in stratul nu prea profund al inconstientului. Astepti slabirea mentala a pazei pentru a te ivi intotdeauna in vis si niciodata in viata. Privesti impenetrabila zbaterea fiintei, te inchizi in cercul de gheata al unui centru energetic blocat. Admiti ca sunt, dar refuzi sa fii. Apropiere onirica in plin vartej al schimbarii catre mine. Am reclamat puterea zeitei si ai fost trimisa simbolic, spre amintire, ca model. Te observ, iti intru in spatiu, acolo, doar noi, cad in suav extaz dar, strategic si in latina, ma impingeti spre real. Nu regreti, nu esti, nu vei fi. N-ai vrut si nici nu vrei sa fii.