Valeriu Doru Popescu

Traim de-a lungul vietii cateva intalniri meteorice, absolut imprevizibile, care ne marcheaza insa pentru totdeuna. Sunt suflete care ne aduc alinare, ne transmit un mesaj, ne sprijina, ne indruma, ne deschid catre lumi. Veneai din Franta si inconjurat de carti, flori si feline, invesmantat elegant in matase, arome si moliciunea gesturilor, imi vorbeai din inima despre inima, despre Côte Sauvage, cinema, oceane involburate; ma inconjurai de fotografii, delicatete, amintiri. Erai un inger bland si sfios al lunii decembrie, cu aripi ninse, temator si discret, un nufar alb, plutind la amurg pe scena Nationalului. „Regina mama” ti-a fost final, trecere suava dincolo de prag, spre alte vieti. Te simt aproape, Doru drag, ma rog, te rog, te slavesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: