Umbra

In timp ce inima simte, dand bucurie si culoare, intelectul influentat de ego, interpreteaza sec, pune etichete albe sau negre, care de cele mai multe ori n-au nimic de-a face cu realitatea. Blocajul energetic al inimii limiteaza perspectiva, o lasa la cheremul mintii si a umbrelor pe care ratiunea, desprinsa de spirit, le proiecteaza peste realitate. Credeam ca amenintarea disparuse pentru totdeauna, dar exact un an mai tarziu(26 decembrie 2009-26 decembrie 2010), dupa o scurta si efemera restaurare, pictura crapa din nou, se scorojeste, isi pierde suflul intr-un suspin prelung. Pericolul se iveste din senin, provoaca teama, straneste situatii imaginare nebunesti. Dintr-o data, seara la opt, intr-o liniste desavarsita, fara de veste, reapare acea fiinta stranie, care se bucura sfasiind armonia, zgaltaind structura, distrugind, arzind, ironizind. Daca cuvintele-ti lesina in brate, atunci infige-ti picioarele-n pamant si treci la fapte. Roaga-te, actioneaza, respinge tentatia umbrei si a negativitatii. Agata-te de vointa si pune pe fuga spectrul malign. Il nasti din adancuri si doar tu ii poti veni de hac. Nu te identifica cu raul, nu-i permite sa te domine, sa-ti dea ordine, sa te transforme intr-o marioneta. Meriti sa cunosti seninatatea sufletului, sa raspandesti lumina, sa dansezi in tihna cu ingerii. Increde-te.

10 răspunsuri to “Umbra”

  1. OFZ Says:

    Doamne, cata nevoie aveam sa te aud, cata nevoie am de incredere, de picioare bine infipte intr-un pamant inghetat pe care-mi aluneca inima invinetindu-se la fiecare pas. La tine dureaza un an, la mine dureaza cateva ore. De fiecare data cand ne despartim mi-e inima grea, mi-e haul cascat amenintator. Multumesc. Ma incred.

    • almaalma Says:

      Se pare ca ne sunt dati sau ne sunt luati tocmai pentru a ne intari credinta. Ne pun la incercare, ne doboara, ne observa, ne obliga sa ne ridicam si sa speram. Cand sunt zgaltaita prea tare, mi-e imposibil sa scriu. Amutesc. M-ai asteptat si-ti multumesc. Poate ca nu intamplator, chiar ieri am citit stirea despre Monique van der Vorst.

  2. lotusul Says:

    M-am tot plimbat pe la tine prin casa si am tot citit. E tare, tare sensibil, bun, cald, profund, luminos si senin.
    Am retinut idei din ceea ce ai scris si incerc sa le leg in mintea mea.
    Chiar de dimineata, lovindu-am cu tampla nu de stele, ci de nimicnicia umana, mi-a fost tare de folos ideea ” impermeabilului interior ” 🙂
    Si ca sa ma joc putintel, asezand cuvinte am sa-ti spun : acum sunt in casa, cu gandul la acasa, privind peste umar umbre si apoi doar inainte si asta pentru ca stiu ca ma voi tamadui.
    Tare ma bucur ca te-am cunoscut. Sa-ti fie in anul ce vine, asa cum ti-e sufletul 🙂

    • almaalma Says:

      Nici nu-ti imaginezi cat de la timp a sosit intuitia ta de a compara sufletul omului cu o casa. M-am lovit chiar joi seara de o sufragerie inghetata si am avut certitudinea ca inima era de gheata. Deocamdata nu se intrevede primavara afectiva. Dar trebuie sa existe si alte poteci, nedescoperite inca. Poate ca ele duc spre mare si spre vis.
      Era esential sa te cunosc. Un an bun, pe masura sufletului tau cald si primitor.

  3. bluewolfy Says:

    Exista doar ceea ce „crezi” tu ca exista, firesc ca te afecteaza tot ceea ce crezi tu ca exista…intotdeauana sunt doua extreme, dar de fiecare data ai optiunea de „a vedea” ceea ce „crezi tu”, de a alege…alege sa fii tu…restul e resposabilitatea asumarii a ceea ce „crezi tu ca esti”…nu cauta invingatori sau invinsi, asa ceva nu exista, suntem exact ceea ce gandim…iar intregul inseamna echilbru.

  4. lotusul Says:

    Ce de frumusete pe aici.
    Alma minunata, daca tu crezi si simti ca exista alte poteci nedescoperite, cauta-le. Convinge-te singura ca ele exista sau nu.
    Intr-o zi, am sa-ti povestesc si eu despre o sufragerie inghetata. Acum nu-ti spun nimic mai mult, n-as vrea sa te influentez in vreun fel, nu mai mult decat sa-ti las un brat de puritate 🙂

  5. lotusul Says:

    Bluewolfy,

    acelasi om frumos, mi-a lasat de Craciun, un dar minunat. El mi-a spus asa: ” iar ochii tai, sa nu mai vada vreodata raul”. Nici nu stii cat mi-a dat de gandit asta. Cum am rasucit totul si am analizat, pentru a intelege tot, tot. I-am spus si lui, iti spun si tie: pai eu vad totul si acest tot, nu exclude, acel rau. Apoi, m-am mai gandit. In adevar, eu mai intai de toate vad frumosul din oameni. Dar in paralel, intutitia, imi sopteste ceee ce este evident. Si stii ce am zis atunci ? Bine, o sa stau cu ochii deschisi uneori, iar alteori am sa-i tin stransi, stransi.
    Invingatori si invinsi ? 🙂
    Nu exista, sunt de acord.
    Exista intamplari de viata.
    Si mai ales lectii.
    Minunata binecuvantare i-ai dat Almei.
    🙂

    • almaalma Says:

      Intamplari de viata, percepute uneori ca obstacole, desi daca avem rabdare, peste saptamani, luni sau ani ne dau la iveala un sens profund. Floare draga de lotus, ai plutit ca un inger peste inceputul meu de an si m-ai ajutat sa nu ma ratacesc. Fug inspre blog-ul tau de care mi-a fost dor tot sfarsitul de saptamana.

  6. lotusul Says:

    Alma minunata, ce bine ca esti.
    Eu am gasit ceva frumos, ” o privire de copil” si tot citesc si iar citesc si nu ma mai satur. M-a induiosat povestea si nu stiu sa-ti spun de ce.
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: