Tu

Vii din vieti trecute, atingi tangential si intermitent prezentul, te deschizi arar si partial, matasos, in negru, pastrezi enigme, taceri, dureri. Incorsetata intr-o realitate dorita, te negi in speranta unui soare pe culmi. Te-ai ravasit in ani si ispite, te-ai diluat si innodat dramatic, spasmodic intr-un eter de necuprins. Printre carti, plante si amintiri te prelingi spre desertul fiintei. Doar vocea e vapaie inundandu-te, cupranzandu-ma, cerandu-ma. Lumini si ape, goana desarta la apus. Maini inclestate intr-un adio imposibil. Fum. Scrum. Eternul drum. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: