Tu

Vii din vieti trecute, atingi tangential si intermitent prezentul, te deschizi arar si partial, matasos, in negru, pastrezi enigme, taceri, dureri. Incorsetata intr-o realitate dorita, te negi in speranta unui soare pe culmi. Te-ai ravasit in ani si ispite, te-ai diluat si innodat dramatic, spasmodic intr-un eter de necuprins. Printre carti, plante si amintiri te prelingi spre desertul fiintei. Doar vocea e vapaie inundandu-te, cupranzandu-ma, cerandu-ma. Lumini si ape, goana desarta la apus. Maini inclestate intr-un adio imposibil. Fum. Scrum. Eternul drum.