PSP

In aglomeratia din metrou il intrebi pe cel din fata ta daca coboara la prima statie si nu te aude. Il atingi usor pe umar, dar nu reactioneaza. Insisti timid si-ti intoarce o privire pierduta, venita din alte sfere, careia ii este greu sa reia contacul cu realitatea. Nu intelege ce vrei, are nevoie de cateva secunde bune sa se lamureasca. L-ati remarcat ? Este cel care umbla in permanenta cu castile in urechi si cu o PlayStation in mana. Probabil ca acasa nu se desprinde de calculator decat atunci cand nu mai suporta usturimea stomacului si amortirea picioarelor. Un copil mare, cu costum si cravata, uneori chiar si usor grizonat, lipsit se pare in pruncie de bucuria jocului si care-si ia revansa la maturitate. Se izoleaza, fuge catre spatiile virtuale, uita de viata, se baricadeaza. Nu-l mai satisface nimic din ceea ce-l inconjoara, a pierdut contactul cu norii, cu pomii in floare si-n splendoare, cu raza de soare care se strecoara pe fereastra, cu zambetul celor dragi. Are reactii mecanice, incearca in mod inconstient sa-si ignore vidul interior. S-a transformat treptat intr-un robot fara trairi, fara bucurii, fara iubire si fara ideal. Dependent de taste si de ecran. Prizonier al unui balon de sapun.