Scrasnet surd

In anii ’90 circula prin Bucuresti straniul obicei de a face cadou puiul unei vietati marine, meduza probabil, care, dupa ce ajungea la maturitate, intru implinirea traditiei, urma sa ramana fara vlastar. Asezai meduza intr-un recipient cu apa, o ingrijeai timp de vreo cateva saptamani, observai cum ii rasarea pruncul lipit de spate  pentru ca in final sa-l desprinzi pentru a-l da mai departe. Indicatii clare, totul limpede la nivel teoretic, dar incalcit la nivel practic pentru ca in loc sa „tai” corect „cordonul ombilical” si sa indepartez creatura de mama, am desfacut-o pe mama-n doua. Mi-a ramas si acum in urechi scrasnetul surd si sec al gelatinei neputincioase care nu putea sa-mi explice ca am gresit.

Aceeasi durere naucitoare, care mi-a strabatut tot trupul am simtit-o in clipa despartirii de cel drag. Au trecut luni de atunci, mi se preling etern lacrimi de sange in suflet, n-am puterea sa indur intalnirile intamplatoare si totusi, fara sa vreau, creez senzatia ca sunt coplesita de ranchiuna cand, de fapt, ma sufoca o iubire impotenta, umana, pamanteana, care a implorat in genunchi sa atinga, sa mangaie, sa savureze, sa auda, sa contemple, sa traiasca prezentul dincolo de timp si de stele, sa i se permita sa existe. Atat. Doar atat. Insuficient pentru mine, prea mult pentru ceilalti.

3 răspunsuri to “Scrasnet surd”

  1. OFZ Says:

    Sau prea mult pentru tine, insuficient pentru ceilalti..
    Inteleg cel mai bine neputinta. Ma sperie gandul ca eu sunt singurul capabil sa schimb si sa decid, dar tot eu nu ma pot urni din loc. Astept o clipa dulce din partea celorlalti, asa cum astept intamplarea pe strada si soneria telefonului. Iubesc nebun, fara ratiune si limite. Ma calc in picioare suferind sub urma piciorului meu ascutit. Sunt neputincios pentru ca eu aleg sa fiu, pentru ca doare mai putin. In definitiv, asa ma despart doar de iubirea celuilalt si nu si de a mea.

    • almaalma Says:

      De multe ori asteptarea ne duce la epuizare, ne lasa vlaguiti, nedumeriti, indurerati, dar ne si face sa intelegem ca nu putem depinde decat de noi.
      Daca iubirea ti-a rasarit in suflet o vei purta cu tine dincolo de lumi in ciuda absentei sau a refuzului celuilalt de a-ti sta alaturi. I-ai simtit vibratia, ai regasit intregul, ai atins eternitatea. Te-ai sfintit.

  2. OFZ Says:

    Asa e. Deci nu sunt singura care nu stie sa nu mai iubeasca. Duc cu mine toate tresaririle trecutului, toti oamenii dragi, toate mangaierile lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: