O.M.

 

Cand nu te gandeam, in zi arzatoare din mijlocului lui august, te-ai furisat din nou in prezenta, facandu-ma sa inteleg ca-n eternitate vei fi mesagera a esentei duale. Te stiu asezata in suflet, acum trista, resemnata si prinsa in realiatea unei capcane pe care sigura ai lasat-o deschisa. Scrasnesti din dinti si mai presus de rabdare inveti o lectie la capataiul unui fir de viata. Temi singuratatea, te scufunzi in carti, apreciezi tacerea si arar intredeschizi fereastra unui viitor incert, pierdut printre coordonate confuze. Te lasi invaluita de ape amagitoare, de aer sufocant, intre ziduri de netrecut si priviri ce te cauta in zadar. Esti suspendata intre parantezele unei trairi ce te doboara. Astepti un final straveziu, impalbabil, o respiratie profunda care sa-ti sigileze uitarea. Rost intrerupt si ani diluati intr-o impietrire ce ti se pare nedreapta. Chin.