Octombrie-noiembrie

Poate tocmai pentru ca zilele astea m-am intors catre trecut, catre „Povesti nemuritoare”, Ion Creanga si Romain Rolland, mi-am amintit acum ca din senin de cat de atasata de ortodoxie devenisem in facultate. De dimineata mi-ai impartasit secretul culegerii nucilor de ziua Crucii si printr-o stranie conexiune neuronala mi-a revenit brusc in memorie si in mod absolut obiectiv, vina apasatoare, naucitoare si chinuitoare pe care am simtit-o cu ani in urma atunci cand am fost surprinsa si bulversata de suavitatea atingerii despre care ti-am marturisit in octombrie, la apus, avand drept martora marea. Asculti si cu timiditate oferi lumeasca impartasanie. In graba, pecetluiesti plecarea cu nectarul buzelor tale.

Un flash mental, cu o clipa inainte de a ma lasa leganata pe aripile somnului.

In si peste ani, am trecut la intelegere tihnita, la asteptare dincolo de vieti, la suras blajin si contopire a mainilor intru eternitate. La zbor peste ape si timp.