Preaplin

S-au scurs ani amestecati cu bune si foarte rele: imbolnavirea buncii si a tatalui, multa suferinta emotionala si fizica, plecarea lor dincolo. Pe de alta parte, trecand in zbor peste timp, asa, ca din avion, intrezaresc si bucurii fugare: intalnirea cu ocenul, indragostirile, chiar daca de oameni total nepotriviti, calatoriile, suedeza cu muzicalitatea ei desavarsita. Probabil ca prin contactul cu ceilalti aveam lectii de invatat despre mine si lume si ca doar asa puteam sa le asimilez. Pe crestele acestea ale sentimentelor de preaplin, te-ai strecurat si tu. Desi eram complet vrajita de TM, in secunda in care m-ai luat de mana, in timp ce ne conduceai spre un taxi comandat chiar de tine, am simtit ca ma dezintegrez. Un fel de lesin inexplicabil ma invada consistent, in flux, din exterior catre centrul fiintei. Alunecasem de la un Scorpion la altul, de la ratiunea lui la a ta. Am crezut ca gresesc. Scena s-a repetat a doua zi, pe barca, cand, oarecum in treacat, mi-ai atins si mangaiat usor un genunchi. Apoi, ori de cate ori ne intalneam, incercam sa fiu obiectiva, sa observ dincolo de implicare, sa analizez fiecare secunda si gest in amanunt. Consistenta interna a ceea ce se intampla era absolut identica cu acele clipe initiale, de catapultare instantanee in lumea mea interioara, prin tine. Imi parea rau ca refuzai sa intelegi dimensiunile si intensitatea sublima a vibratiilor. Faceai un pas inainte, te lansai impulsiv, indiferent de context, ma chemai si ma aveai imediat langa tine ca mai apoi, o frana mentala sa se declanseze in tine; te opreai brusc si deveneai de nepatruns. In schimb, in cazul meu, un impuls infim, chiar si in doze homeopate, era suficient pentru a escalada pe culmi. Si uite ca au trecut 30 de ani de atunci. Profunzimea trairilor s-a pastrat intocmai ca-n naucitoarele secunde ale inceputului. Uneori am crezut ca totu-i trecut. Dar nu-i. Este o vesnicie inradacinata adanc in trecut. Intre timp, ai avut o viata pararela, soti, iubiti, prieteni, cunoscuti, familie, fiica, apartamente, nepot. Erai ocupata, iar eu figuram doar ca un punct infim intr-un tablou complex. Nu tin neaparat sa ajung la Barcelona. Tin doar sa te revad undeva in Europa. Tin sa recream tacerea si sacralitatea clipelor de atunci.