Mâini (N.C.)

Tarziu in noapte. Trecut deja de ora 2. Intotdeauna m-au impresionat mainile. Ma refer la mana ca prelungire a centrului energetic al inimii, la mana ca simbol al generozitatii, la intalnirea sufletelor indragostitilor prin maini, la comunicare profunda, la vibratie subtila, transmisa prin maini, la a da pur si simplu o mana de ajutor, la a sustine emotional pe cineva, punandu-i cu drag mana pe umar, la mana care scrie si astfel marturiseste trairi, chiar si la umbrele facute in joaca, de maini, pe un perete al unei camere ce-i iluminata timid de cateva lumanari puse cu grija in sfesnice frumos mestesugite, dar si la mana ca semn al renuntarii supreme de a mai lupta pentru viata, atunci cand inmarmureste pe veci de teama singuratatii. Ma gandesc in tacere la mana Maicutei si mi s-a facut dor de blandetea celei de te-a adus in fiinta, de bunatatea ei fara margini, de tot ceea ce ti-a daruit in ani si nu stiu, dar intuiesc, pentru ca te-a conceput sublim la ceas de restriste, din iubire infinita pentru tatal tau. Porti in tine minunatia acelor maini ce te-au leganat la piept si te-au asezat in lume spre desavarsire. Dragul mei, ii sunt profund recunoscatoare Maicutei pentru ca esti.