Asculta-n liniste cum susura si-ti surade viata-n amurg. Doream, dar nu stiam ca atemporal, in mine, prinsesesi radacini. Nu-mi imaginam ca zambetul meu de copil se-ntiparise in fiinta-ti si ca-l duceai cu tine peste timp. Nu stiam ca primavara te va-nflori la mine-n suflet. Neasteptat, in sfanta zi, am simtit doar cum te-ai ivit la zenit, mi-ai conturat si mai apoi, recreat suav „chakra” inimii.
Plec catre templul dintre ape. Te chem in gand, te port cu dor nesfarsit, cu tandrete-n suflet si-n trup. Nu teme. Traieste si reinvata sa fii.
Lasă un răspuns