-„Noapte alba…..”
-„De ce?”
De miraculos preaplin de suflet.
M-am prins intr-un vartej al vocii, pe care refuzi sa-l intelegi. Te reversi ca sunet melodios, ma scoti din real si-mi dai sens. Te am in amintire ca imagine a trecutului, te percep ca vibratie din prezent, te doresc ca boare prin tarile baltice.
Suflet drag, al frantelor iubiri, visez doar sa te imbratisez in tandrete, sa-ti dau si sa fiu.
Dor sfasietor, irational de tine. Ma doare intreaga fiinta sa te stiu atat de trist. Ravasita, nu ma-nteleg, doar te simt profund, in esenta. Nu teme. Nu vom pasi pe sacralitatea trupului.
Alma 
Lasă un răspuns