Vis de toamna

Ai fost doar boare nocturna, usoara atingere ivita dintr-o insiruire a trei intrupari harazite spiritului, impletire firava a mainilor intr-o secunda ce a indraznit sa-nfrunte timpul si nestatornicia, daruire de tandrete de-o clipa pentru vietuire in zi, sprijin al aripii de inger pe suflu obosit de ani. Semne s-au succedat in toamna: invesmantat in alb intai, balaie mai apoi, parte din mine intr-un fost acasa, usor desprinsa printre lumi, ´nalta si surazand tacut, duios ascet in urma, oferindu-se spre paza de temeri in adanc. Sa stiu ca-s ocrotita d’aia se-nfiripa.