Timp

August, singura luna din an in care descinzi paradoxal si vaporos din ocultare in real. Spre zori te-ai strecurat in vis. Nu te retin si nici in memorie nu te cuprind, dar te stiu salasluind adanc in fiinta. Pana sa-ti scriu ai dat fulgerator un semn. Dovedim telepatic ca sincronicitatea nu-i inchipuire de dor infinit. E un dat al despartirii in etern. E tot ce mai avem in toiul absentei firesti. E punct tangent, sadit misterios intr-un vartej al vidului de tine.