Sufletele de lumina ale unor oameni dragi mi-au confirmat din perspective distincte acelasi adevar inamovibil. Ai ales o reincarnare obscura, patata iremediabil de psihopatie, de violenta oculta, de lipsa empatiei si de resentimente, cu radacini atat de adanci, incat orice speranta ramane amputata. Ravasirea ta interioara se inalta ca zid intre noi si te condamna la trista izolare. Ani la rand m-am incapatanat sa nu privesc durerea in ochi, sa cladesc iluzia unui viitor suav, in fragilitatea lui bolnavicioasa. Traiesti printre nori densi, strapunsi doar arareori de sclipirea efemera a unei raze ce s-a ratacit mirata in chiar mijlocul furtunii afective. Te retragi dincolo de porti ferecate si te scufunzi intentionat intr-un trecut ce te-a ranit. Invaluit de fantasme, anulezi clipa, te opui si arunci in aer incredintarea fiintei. Distrugi si te distrugi. Dispari.
Lasă un răspuns