Târâm dupa noi conflicte nerezolvate din vieti apuse. Nu-i deloc intamplator ca, pe nepusa masa, ne intra-n viata fiinte ce ne par cunoscute si cu care, daca avem noroc, inaintam usor catre armonie si stabilitate. Sau apar altele, alaturi de care, in ciuda sentimentului de familiaritate, implinirea este imposibila. Ne este refuzata in fel si chip, chiar daca ne incapatanam sa nu captam adevarul. Orice am face, oricata rabdare am pune la incercare si-n joc, esecul ne ranjeste ironic si ne macina strasnic speranta, anevoios cladita zilnic. Pasim tematori pe o straduta infundata, ne luam ingroziti privirea de la derapanaturi si credem ca, perseverand vom da de luminis. O tinem mortis, intr-o incapatanare monotona, haotica si bezmetica, ce ne impinge spre trezire abia atunci cand, zburand incomod prin aer, aterizam in hău. Iata-ne asadar, cu fața-n noroi, striviti de greutatea propriei noastre nevoi. Sleiti, neputinciosi, stim totusi ca s-a inchis un cerc si ca urcusul-n spirala-i e singurul scop cu temei.
Etichete: implinire, reincarnare, spirala vietii
Alma 
Lasă un răspuns