S-a inchis un cerc

Târâm dupa noi conflicte nerezolvate din vieti apuse. Nu-i deloc intamplator ca, pe nepusa masa, ne intra-n viata fiinte ce ne par cunoscute si cu care, daca avem noroc, inaintam usor catre armonie si stabilitate. Sau apar altele, alaturi de care, in ciuda sentimentului de familiaritate, implinirea este imposibila. Ne este refuzata in fel si chip, chiar daca ne incapatanam sa nu captam adevarul. Orice am face, oricata rabdare am pune la incercare si-n joc, esecul ne ranjeste ironic si ne macina strasnic speranta, anevoios cladita zilnic. Pasim tematori pe o straduta infundata, ne luam ingroziti privirea de la derapanaturi si credem ca, perseverand vom da de luminis. O tinem mortis, intr-o incapatanare monotona, haotica si bezmetica, ce ne impinge spre trezire abia atunci cand, zburand incomod prin aer, aterizam in hău. Iata-ne asadar, cu fața-n noroi, striviti de greutatea propriei noastre nevoi. Sleiti, neputinciosi, stim totusi ca s-a inchis un cerc si ca urcusul-n spirala-i e singurul scop cu temei.

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: