Iluzii

Daca suntem sinceri cu noi insine recunoastem ca la capitolul evolutiei fiintei, de cele mai multe ori nu ne facem temele si ne este cat se poate de greu sa pasim către întelepciune si liniste sufleteasca. In schimb, mai ales in cuplu, pretindem ca celalalt sa ne implineasca asteptarile: sa fie calm, tandru, intelegator, fidel…Nu admitem sub nici o forma ca celalalt respira si actioneaza in cadrul unor limite pe care nu este dispus sa le observe, sa le analizeze si sa le depaseasca. Si atunci ne suparam, bodoganim, invinovatim si amenintam cu luatul lumii in cap. Dar nu recunoastem ca vina nu-i a celui ce traieste mlastinos, ci a nostra, pentru ca ne balacim pagubos in mlastina lui, pe care o imaginam ireal ca fiind rau cristalin. Suntem delasatori cu noi si intransigenti cu lumea. In plus, daca detectam o boare de compatibilitate sexuală credem ca am dat peste Raiul pe Pamant. Ignoram ca armonia este absolut necesara nu numai la parter, ci si la etajele superioare: emotional, mental, spiritual. Construim cu chiu cu vai o sandrama subreda si ne mintim zilnic numind-o palat.