„Curat, murdar”

Desi lumea-i cam alergica la generalizari, voi afirma ca romanii sunt curati. La propriu. Prin Bucuresti, in autobuze, mai miroase cate unul de-ti ia nasul si totusi oamenii nostri nu au facut din rosul unghiilor sport national, nu sed cu nonsalanta pe trotuar sau pe jos in metrou, nu inlocuiesc sapunul cu parfumul, fac dus cand ajung acasa si nu-si trag pijamaua pe transpiratia de peste zi, asa cum am vazut eu la alte natii occidentale care se poarta cu nasul pe sus.  Romanul e grijuliu cu el si cu casa lui, dar indignant de nepasator cu spatiul comun. Strazile galgaie de praf, de resturi, de mizerie si de caini vagabonzi. In alte tari e tocmai invers. Bulevarde, trenuri, cladiri, toalete si tramvaie impecabile, dar indivizi naclaiti si neglijenti la ei in ograda. N-am apucat sa fotografiez, dar am asistat intamplator la: facutul pantofilor pe masa din bucatarie,  introducerea fireasca a adidasilor in masina de spalat, mancatul fructelor de mare cu mainile neatinse in prealabil de apa, statul pe cearsaf cu hainele de la munca, urcatul in pat cu tot cu galosi. Ma intreb daca exista undeva si a treia varianta, cea ideala: curat in casa si afara, in intimitate si dincolo de ea.