Clabuci

Cunosc teoria conform careia obsesia pentru curatenie izvoraste din adancimi psihanalizabile, stiu de „Crab apple” si de alte subtilitati florale,  inteleg ca pentru a ma dezvata de idei parazitare viata imi scoate in cale tocmai contrariul si totusi, ma spal pe maini de prea multe ori pe zi si cand inca erai, te priveam insistent daca intrai incalcat, daca te tranteai cu blugii pe cearsaf, daca faceai ca firimiturile sa aterizeze sub masa sau daca-ti pregateai cu nonsalanta un „sandwich” imediat dupa ce, din nu stiu ce motiv bizar, atinsesesi cu palmele talpa bocancilor. Ca printr-un facut, ochii mi se propteau pe degetele tale, ce ridicau si duceau la gura o bucatica de paine cazuta din senin pe podea, iar stomacul mi-l simteam deja incarligat atunci cand vedeam cum la tine acasa umbla pisica peste farfurii sau cand imi aminteam ca un cunoscut a dat de plomba cuiva, in mancarea servita pompos la un restaurant de lux.

Chiar daca nu de strictetea asta ai plecat tu, marturisesc in singuratate ca atitudinea mea-i clar falimentara pentru ca m-aleg doar cu sila, cu precautiile si cu cate o gripa indarjita, prinsa din zbor si care-mi da peste nas cu toti clabucii in care m-am invaluit pagubos.

6 răspunsuri to “Clabuci”

  1. Anca Says:

    Alma 🙂

    …nu stiu de ce,dar stau cu un zambet in palma 🙂 daca vrei ti-l ofer tie 🙂

    🙂

  2. lotusull Says:

    Alma, pana la urma fiecare suntem in felul nostru. Probabil e bine atunci cand particularitatile noastre se asorteaza intre ele.

  3. OFZ Says:

    Sunt departe de a fi vreun maestru al curateniei. S-au straduit generatii de femei cu mintea limpede si inima mare sa ma convinga, educe, cizeleze. Au reusit doar cat sa nu le fie rusine cu mine, dar inca mai cred ca uneori noroiul si praful sunt lucruri sanatoase, ca orice firmitura isi are aspiratorul ei la momentul potrivit, ca orice (aproape) microb isi are anticorpul lui. Nu stiu cat e de sanatos, dar eu sigur sunt un om mai relaxat 🙂

    • almaalma Says:

      Esti nu numai un om relaxat, ci si norocos pentru ca intr-adevar e un privilegiu fizic si mental sa nu te apuce lehamitea din orice fleac. De-as gasi si eu drumul inapoi, spre fericirea si inocenta cu care mancam in copilarie painea crocanta, adusa in sat, pe o prelata, in caruta unui vecin binevoitor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: