Ragaz

De cateva luni incoace am senzatia ca traiesc intr-un vartej care ma rasuceste rapid si imprevizibil intre luni si duminica. Sunt tot timpul pe fuga, n-apuc sa savurez in tihna aroma vietii; fac totul in goana, cu sufletul la gura; mi-e imposibil sa gasesc frana de care sa trag la nevoie si nici nu stiu cum sa negociez cu ceasul. Ragaz meritat n-am avut nici macar pentru a intampina primavara, revarsata discret in mimoze si-n florile de migdal. Patinez la suprafata si pierd esenta. Simt doar gustul fugar al clipelor ce mi se scurg printre degete. Am pofta de stat, de lenevit pur si simplu intre bratele moi ale unei zile careia sa-i lipseasca biciul nemilos al indemnarii mele de la spate. Tanjesc dupa 24 de ore in care sa nu fac absolut nimic. Vietuiesc pagubos, cu gandul bezmetic si nesatios catre farama de libertate daruita mie de generosul aprilie.