Dor

 

Iti amintesti, suflet al meu ?

Traiai intr-un delir al simturilor, te consacrai efemeritatii momentelor de frumusete si-ti lasai bataile inimii sa-ti pulseze in palme. Daruiai in treacat delicatetea „atingerii aripii ingerului Gabriel”. Clipa de clipa se faurea un mister, o creatie din alta viata sau pentru alta viata, o iesire din ritm, o tresarire poetica intru inalt. Veneai din eternitate, erai a marii, a luminii si nu stiai de cuvinte, ci doar de susurul comunicarii in astral, de suave plutiri din lumea mea de vis catre realitate.

De sufletul tau, chiar fara voia-ti, din cand in cand, ma ocup eu; il alin si ii trimit tandrete. Zambesti, consimti si ti-e bine. Cata iubire, dedicata-ti!

Abia atunci cand nimeni nu va mai fi, voi fi eu; la apusul vietii voi fi langa tine. Vei intelege; armonie si tacere. Abia atunci voi fi. Implinita de tine. Cu tine pe culmi. Nimic vulgar, nimic brutal sau agresiv; suava contopire. Nu teme.

Iubire, in zari risipita, mi-e dor.

6 răspunsuri to “Dor”

  1. lotusul Says:

    Alma,

    in mintea m-a cuibarit un vers frumos:
    ” Tu ce mai faci, motiv al vietii mele ? ”

    Iubesti frumos Alma.
    Si acuma, nu stiu de ce, oftez.

  2. Anonim Says:

    Sublim

    ca un leagan pentru suflet 🙂

  3. OFZ Says:

    Cumva dorul se strecoara cel mai adanc, doare cel mai tare si iubeste cel mai frumos. Ma bucur ca ai gasit splendoarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: