22 octombrie 2010, 5 ianuarie 2011, 19 martie 2011

Niciodata n-am visat nimic graitor de Boboteaza, dar de data asta m-a vizitat un inger blond si carliontat, o fetita zambitoare, oprita sagalnic la jumatatea unui tobogan de lemn. O instantanee, prinsa in jucausa coborare, ce ar putea fi reala si definitiva intrupare primavaratica. Am pornit pe cale, intrand noaptea intr-un tobogan metalic, labirintic, misterios. Gerul iernii i-a strecurat tematorului bucati de gheata in suflet, martie l-a gasit singur, vara l-a privit intelegatoare, in tacere, iar toamna i-a suras, i-a redat increderea si i-a inflorit in brate. Daca oniricul din 5 ianuarie este indiciul aflat la mijlocul timpului si al drumului, atunci pe 19 martie ar trebui s-o primesc in fiinta. Deocamdata privesc catre ceruri, citesc semne, vad semnificatii, plutesc in asteptare, seninatate, bine. Si sper.

12 răspunsuri to “22 octombrie 2010, 5 ianuarie 2011, 19 martie 2011”

  1. OFZ Says:

    Sa fie intr-un ceas bun!
    Eu mereu ma stradui sa intrezaresc printre ite incetosate de vis de boboteaza, alesul. El. Mereu mi-l inchipui pe cel de langa mine. Si visul nu ma minte, alesul este chiar langa mine.

  2. lotusul Says:

    Alma minunata, iti las si aici o imbratisare. Una mare, mare.
    Zece minute.
    Ele iti apartin.
    ..
    Eu asa mi-am facut curat in viata. I-am pastrat alaturi de mine doar pe cei care mi-au putut oferi zece minute. Restul, i-am lasat sa plece.
    Ca sa vezi, chiar ieri, omul acela frumos, mi-a reamintit sa nu uit sa daruiesc mai departe cele zece minute, sa le dau cuiva care chiar are nevoie si intelege.
    I-am raspuns ca ele sunt pregatite si ca astept timpul potrivit.
    Si m-am gandit asa ,fugitiv la tine.
    🙂

  3. lotusul Says:

    Alma,

    impart cu tine acum o felie de paine cu unt si magiun de Topoloveni. Si un pahar cu lapte.
    🙂
    Si ieri am primit inca un dar. Iti las si tie din el. Eu inca meditez asupra lui.
    Alegerile ce le facem azi / acum ne construiesc drumul si destinul de maine.
    ..
    Sigur ca va rasari soarele.
    Dupa ce vei parcurge drumul matasii, ai sa-l vezi cu tot sufletul tau.

    • almaalma Says:

      Painea, untul si magiunul imi amintesc de copilarie si-mi alina durerea. Iar celalalt dar ma duce cu gandul la o prietena care-si dorea imposibilul: sa poata cunoaste de dinainte tot ceea ce va urma pana in ultima clipa a vietii. Era dispusa sa promita ca in ciuda obstacolelor va parcurge tot drumul. Poate ca totusi e mai bine asa, pas cu pas, fara nici un indiciu despre viitor.

  4. lotusul Says:

    Nu e vorba de indicii. Ci de faptul ca alegerile pe care le facem, includ aici si alegerea de a ramane sau a pleca de langa un om, sunt importante.
    Eu chiar nu vreau sa stiu ce-mi rezerva viitorul. Oricum stiu deja ca din el, face parte si o calatorie la malul oceanului unde eu am sa vad un copac 🙂
    Esenta consta in acele alegeri. Nimic mai mult.

    • almaalma Says:

      Tare mi-as dori sa putem vedea copacul spiralat inainte de sfarsitul anului. Lotus drag,
      Iti poti lua concediu sau o zi, doua, libere, cand vrei ? Cu cat timp trebuie sa te programezi inainte ?
      Iti trimit un fragment dintr-un articol pe care l-am citit azi: ” Viata este un drum lung care in fiecare zi ne obliga sa decidem: Ma scol sau nu, iau metroul sau merg pe jos, spun ceea ce ma deranjeaza sau tac, renunt la munca asta insuportabila sau indur, accept aceasta propunere sau o resping, fac calatoria asta sau o aman. Suntem rodul deciziilor noastre zilnice.
      Exista o singura modalitate de a invata sa decizi: decizand. Asumand consecintele. Daca invatam sa decidem in situatii minore, cand va sosi clipa marii hotarari, ii vom face fata. Spunea Benjamin Franklin.” Cea mai rea decizie este indecizia””.
      Decizia este lectia pe care o invat acum. Consecintele apar inscrise tot aici. In plus, trebuie sa pricep ca e musai sa verbalizez la timp, sa nu ma ingrop sub un munte de nemultumiri.

  5. lotusul Says:

    Tare frumos articolul, tare adevarat.
    Ai inteles exact.
    Invatarea lectiilor.

    NU-mi pot lua liber chiar cand doresc eu. Dar e posibil sa-mi pot lua cateva zile de concediu la sfarsitul anului, nu stiu asta sigur inca. Dar mai este timp, nu ?
    🙂

    • almaalma Says:

      Sigur ca este timp. Dupa ce ma eliberez de examen, a carui data n-a fost stabilita inca, iti pot face propuneri concrete asa incat sa te organizezi in tihna si sa gasesti zile prielnice calatoriei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: