Marcela, protagonista filmului „Amador” de Fernando León de Aranoa, este impinsa de imprejurari sa-si puna universul intreg la-ncercare. Observa, asculta, ia aminte, asimileaza simboluri (fotografia, scrisoarea, tabloul apar ca un puzzle datator de sens), pune cu delicatete intrebari fundamentale si face drumuri repetitive, aparent monotone, care n-o duc insa atat catre exterior, ci o forteaza sa parcurga calea inspre interior, intru cunoastere si regasire. Privirea insistenta si ritmul lent se imbina perfect cu bataile inimii, cu tacerea aducatoare de rod. Singuratatea e doar aparenta, caci sprijinul e constant, dar nu de acolo de unde era firesc sa vina, ci de la necunoscuti sositi la timpul potrivit. Destinul e protector, promisiunile se tin si sustin, marea si cerul iubirii lui Amador se implinesc pe pamant, o indeparteaza de moarte si o imping catre viata. Pentru a naste, Marcela renaste.
Lasă un răspuns