Orice zi este un dar ceresc, dar uneori chiar se intampla sa fim constienti de un asa cadou miraculos. Dupa ce ieri m-am lasat mangaiata de amintirea „Cescutei de argint”, a Raiului scaldat de valurile Atlanticului, peste care soarele arunca jucaus reflexe poleite, astazi m-am trezit cu sufletul suav si-nvaluit in misterul unui vis nocturn. Bratele lui ma cuprindeau ca-n infinitul universului. Ne contopeam intr-un vazduh imaterial, multicolor, palpabil doar prin matasoasa vibratie interna. Bine etern, seninatate a trairii, tihna a simturilor, lipsa a limitelor, esenta adusa la viata. Inconstientul mult blamat e cateodata un artist. Alege stropi de roua, pietre pretioase, straluciri de stele si ne incununeaza nocturn pe culmi acvatice. „Sirena oceanului” revarsa gratie divina intru puritate si lumina. Clipe pufoase, tesand pentru suflet imparateasca mantie.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Alma 
octombrie 7, 2010 la 5:24 pm |
E minunata marea, ne vindeca de toate dorurile si ne daruieste altele. Nu am vazut inca oceanul – iata ceva la care sa visez…
octombrie 7, 2010 la 5:48 pm |
Oceanul te asteapta sa-l fotografiezi cu sufletul si sa-l iei cu tine simbolic pe noul tau drum.
octombrie 7, 2010 la 6:56 pm |
In astfel de dimineti, cand constat ca intregul exista, zambesc moale dintr-un colt de gura flamanda si ma gandesc ce mandrul trebuie sa fie de opera Lui desavarsita.
octombrie 8, 2010 la 8:28 am |
Mai greu insa este sa mentinem in timp senzatia desavarsita a sublimului.