Extreme

Romania, tara a extremelor. Pe de o parte, cateva fiinte alese, culte, rafinate, ca Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Valeria Seciu, Catalina Buzoianu, etc., ce suporta cu eleganta  degradarea constanta din jur, iar pe de alta, toape la gramada, marlanie acida, ton ridicat, lipsa de scrupule si de educatie elementara. Unii il traduc pe Heidegger cu migala, iti tes destinele cu maiestrie, deschid ferestrele catre lumea larga, sunt toleranti si armoniosi, in timp ce majoritatea se holbeaza irational la televizor, maraie nervos, se zborseste fara motiv, isi demonstreaza intransigenta si-ti inspira teama de a mai iesi pe strada.  Planeaza o ciufutenie de fond, o incrancenare oarba, o intoleranta cleioasa, o acreala pe care o percepi instantaneu de cum pasesti pe scara stramta ce te intampina statica si neputincioasa la Otopeni. Exista cateva oaze de normalitate pe care te bucuri sa le descoperi, dar care nu reusesc sa anihileze rigiditatea agresiva, dispretul, prepotenta, fundamentalismul. Firescul este exceptia. Toxinele din minti, suflete, vorbe si gesturi constituie regula. Sa fie oare vorba despre o boala fara leac ?