Amintiri

Mi-e dor de tihna din sat, de stelele pe care la oras poluarea le face invizibile, de aerul curat de dupa ploaie, de verdele ierbii, de muzica greierilor si a gugustiucilor, de corcoduse, de zmeura, de copilarie. Si totusi am noroc pentru ce de doua luni incoace evadez saptamanal dincolo de zidurile urbei. Imi amintesc de batranelul sugubet care se mandrea cu bastonul in care se sprijinea, ce-i semana si pe care-l sculptase singur, de ciresii impodobiti de rod din care m-am infruptat cu nesat la inceput de iunie, de cascada ce te intampina zgomotos si transparent, de bunicuta impovarata de ani, dar care trecea sprintena din bolovan in bolovan de pe un mal pe celalalt al raului, de cerbii neinfricati care ne-au taiat calea, de aricii impasibili, asezati la sueta in mijlocul drumului, de sapunul de menta si ciocolata pregatit cu daruire de mainile pricepute ale unui artizan, de consistenta delicioasa a mierii de eucalipt, de casele agatate semet pe stanci, de castelul la umbra caruia ne-am adapostit de soarele torid al verii. Savurez incet imagini, trairi, vibratii pentru a reduce ritmul frenetic al orasului.