Necunoscutul „cunoscut”

Raspunsurile sosesc din neant, cand nici nu te astepti. E suficient sa formulezi intrebarea, s-o lansezi in univers. Intuiam ca desi exista o anumita compatibilitate, cel langa care stau nu este jumatatea visata si nu trebuie sa devina tatal copilului meu. Chiar daca ma las prinsa si cuprinsa de situatie, undeva in adanc nutresc aspiratia catre altceva, catre fuziune perfecta, catre intrepatrundere, iar rabdarea de care duc lipsa se dovedeste a fi esentiala.

Aseara, in metrou, sfaramata de oboseala, dar norocoasa pentru ca dadusem peste un loc liber, il priveam intens pe necunoscutul „cunoscut” care citea „Secretul”. Ii admiram concentrarea, mainile fine, dar puternice, eleganta cu care tinea stiloul. Era atat de vrajit de continutul filelor lucioase si voit imbatranite ale cartii, incat nu indrazneam sa-l intrerup pentru a-i da biletul pe care scrisesem : „Cand terminati „Secretul” cititi ” Cele patru revelatii ” de Alberto Villoldo .” Asculta muzica, iar eu credeam ca nici nu ma observase pentru ca desi din cand in cand ridica privirea, o indrepta catre nicaieri. Si totusi, cand sa coboare, ca intr-o incheiere magica a ritualului, se apropie si-si ia ramas bun. Asteptasem clipa pentru a-i intinde hartia cu numele initiatului laika. A zambit si a confirmat in tacere ca va tine cont de sugestie. Final tainic si savuros al unei comunicari in subtil, comuniune a sufletelor pereche raspandite prin lume, usurinta, fluiditate, suavitate, sens al lucrurilor, al trairii, al intalnirilor deloc intamplatoare. Asa va veni cel sperat: ca un fulg, ca o boare, ca briza, ca roua, ca stropul de ploaie.

Simt ca-l voi reintalni, ca-mi e in destin.