Internetul, o inventie pe care n-o intelegeam, n-o apreciam si de care n-aveam nevoie in urma cu zece ani, acum, cand mi-a lipsit aproape trei saptamani, mi-a dovedit ca intre timp si fara s-o stiu, devenisem adicta.
Imi face mai usoara viata sufocanta de la birou, ma insoteste catre miraculoase lumi virtuale, imi permite sa visez la cate o calatorie care m-ar scoate de sub apasarea rutinei, ma duce aproape de prieteni, deschide ferestre catre gandurile si trairile altora, catre cunoastere, catre departele la care n-ai acces, dar pe care-l poti zari ca prin gaura cheii.
In cateva randuri, avand internetul la indemana, cu un gest disperat si din dorinta de a-mi oferi o mangaiere intr-o zi trista, am ajuns sa-mi cumpar un bilet de avion cu un an inainte. Asa am vizitat nordul, sudul si centrul Europei.
Cand se defecteaza si cand decizia a-l repara n-o iei tu, te descoperi nauc, confuz, lipsit de coordonatele cu care erai obisnuit. Esti tot tu, cel de ieri, dar ca si prins intre patru pereti, prizonier al orelor interminabile ale unei munci pe care n-o suporti, dar care iti permite sa supravietuiesti. Realitatea iti sta in fata, te obliga sa analizezi, sa asumi ca traiesti inabusit, ca te tradezi, ca nu faci ceea ce ar trebui sa faci, ca nu te implinesti. Pricepi ca folosesti internetul ca pe o supapa in absenta careia, in timp ce tanjesti dupa orizonturi lichide pe care sa navighezi tihnit, te scufunzi si te ineci in propria ta viata antinaturala dintr-un oras inabusitor.
Alma 
mai 25, 2010 la 6:33 am |
Internetul deschide multe usi intr-adevar, atunci cand e folosit cu acest scop. Dar Internetul inchide si multe ferestre atunci cand dependenta de virtual o depaseste pe cea de aer curat, de natura, de oameni.
Finlanda a inclus in drepturile esentiale ale omului dreptul la Internet, pentru orizonturile largi pe care le deschide. Mi-aduc aminte cu tristete de momentul in care am descoperit ca algoritmul meu unic, facut cu truda pentru lucrarea de diploma s-a dovedit a fi o roata inventata de mult. N-aveam carti de specialitate si nici acces la articole recente. Internet gaseam prin cafenele. A fost trist, dar am descoperit atunci mai mult decat un algoritm, am descoperit o forta de comunicare, oameni in spatele altor ecrane si o retea fantastica de transmitere a informatiei.
mai 25, 2010 la 7:44 am |
Poate ca si pentru ca inchide usi nu l-am instalat acasa. E modul meu de a-mi impune sa-l folosesc echilibrat.