Salt catre definitiv

 

Trecem printr-o schimbare continua de idealuri, gusturi, preferinte, concepte, din ce in ce mai elevate, mai eterice, mai rafinate sau poate doar numai diferite fata de cele anterioare. In viata noastra intra si ies persoane, ne atasam, iubim, renuntam sau se renunta la noi, simtim strafulgerari interioare, atrageri sau respingeri, ne percepem ca fiind minunati atunci cand fericirea ne strabate pana si ultima celula din corp, ne lasam coplesiti de tristete in clipele crancene de singuratate obscura si acuta, in fond, suntem vii, in permanenta metamorfoza. Curgerea ni se pare fireasca. Pana intr-o buna zi in care credem ca este vorba despre el, despre cel visat, cel asteptat, despre EL cu majuscule, venit sa dea sens, sa lumineze, sa implineasca. Atunci am opri timpul in loc, am arunca ceasurile, am iesi catre vesnicie, ne-am fixa cu hotarare intr-un miracol. Uitam ca aici, pe pamant, nu exista nimic permanent, ca suntem in trecere, ca ceilalti se schimba si ei, ca drumurile se despart, ca vointele sunt doua. Ca dincolo de efervescenta momentului, de boarea inaltatoare a primei clipe, doar un ideal spiritual comun ne-ar permite saltul spectaculos si ferm catre definitiv, ar infrange barierele flexibile ale timpului.