Masina din parcare

Abia atunci cand am fost strabatuta sec de hotararea lui, a vecinului, de a tese singur finalul, am inteles temeiul sfatului de a nu te implica emotional la birou. In teorie, pericolul indragostirii nesabuite e posibil sa te pandeasca la munca, acolo unde-ti petreci felii intregi din viata. Daca iluzia amorului se destrama, cele opt ore obligatorii ti se pot transforma intr-o povara greu de dus.  In cazul meu, tentatia s-a ivit langa casa. M-a prins, m-a cuprins si m-a desprins pentru ca in final m-a respins. Cum te descurci dupa ? Cum iti regandesti gesturile zilnice, deschisul geamului, aruncatul gunoiului, mersul la cumparaturi, atitudinile cele mai simple pe care nu le-ai pus niciodata in discutie ? Cum te aperi de intalnirile neasteptate care-ti trezesc amintiri si care te dor ? Cum faci sa treci nepasatoare cand de fapt tot ceea ce-ti doresti este o inlanturie nesfarsita ? Cum te prefaci ca nu vezi cand iti tresare sufletul in clipa in care viata se joaca cu tine si ti-l sadeste in drum la colt de strada ? Cum sa nu mai respiri cand plamanii striga neputinciosi dupa aer ? In cele din urma, setea usturatoare si cordoanele energetice sfasiate, dar inca reale, te conduc catre absurd. Te bucuri pana si pentru ca ai certitudinea ca in aceeasi secunda cerul i se strecoara si lui pe fereastra; parfumul salcamului ii mangaie somnul, iar stelele il insotesc in tacere. Si intr-o buna zi, ultima certitudine palpabila a existentei lui in perimetrul vietii tale, amarata si inofensiva masina din parcare, dispare si nu pentru ca a instrainat-o, ci pentru ca, definitiv si implacabil, s-a dus cu ea catre un alt destin. Ti se sparge inima, ramai suspendata, fara nimic real, care sa-ti demonstreze ca n-a fost un vis, ca intr-adevar te daruisesi unui el si nu unei himere.