Intinderi de ape, spatii lichide intre lumi, imbratisare imposibila si totusi, sfanta atingere, beatitudine a simturilor, inflorire. Tasnea din ceruri intreaga lumina a universului. Tacere, evlavie, umilinta. Clipa sacra a despartirii, dar fara amintiri si fara lacrimi. Nimic mai mult decat prezentul: vast, primitor, tamaduitor. Mediterana regasita in Atlantic. Suava pogorare in inima a aripii ingerului. Iubire desavasita, binecuvantata de briza.
Alma 
martie 3, 2010 la 10:48 am |
Bine ai venit în lumea bloggerilor. Acum, mai ai de găsit un template mai atrăgător, acesta ales fiind banal de tot şi mai trebuie să completezi pagina About, înlocuind default-ul platformei WordPress cu ceva personalizat.
Succes!
martie 3, 2010 la 4:28 pm |
Multumesc mult pentru sfaturi. Sunt utile pentru ca fiind la inceput, fac pasi mici pana ma familiarizez cu detaliile tehnice.
martie 3, 2010 la 3:07 pm |
Hi, ti-am citit postarile. Aproape ca am simtit marea, iti multumesc. „Iubire desavarsita”- asa am simtit si eu de fiecare data cand am privit Mediterana. Acolo undeva, unde coasta intra abrupt in mare. O iubire salbatica.
Delia
martie 3, 2010 la 4:40 pm |
Delia, fie ca amintirea atingerii blande a marii sa-ti fie mangaiere la ceas de seara.