Intre Cer si Pamant

Plumburiul apasator al unei seri ploioase m-a obligat sa inteleg ca insotirea pamanteana este iluzorie. Ne trezeste brusc speranta eternitatii si a implinirii, dar ne impiedica sa zarim si sa avem incredere in firele de matase ce ne sustin din inalt, in lumina eterna de dincolo de nori. De fapt, ne regasim centrul doar cu privirea atintita catre Cer si cu talpile bine asezate pe sol. In fond, orizontalitatea-i necesara doar ca impuls vertiginos catre verticalitate, ca ampla deschidere catre regasire.