Vis de primavara intre rasarit si apus

Vis intens, atat de intens incat se incapatana sa ma trezeasca si sa reapara imediat ce ma lasam coplesita de greutatea pleoapelor.

Era prezenta absenta invocata de toti. Nu o vedeam, nu o puteam atinge, dar stiam ca a existat, ca exista, ce ne strange la piept precum o fiinta universala, protectoare, atotcuprinzatoare. Culorile, aerul, florile, formele ii pastrasera esenta. Erau marturie neindoielnica si sprijin al amintirii.

Am pasit la rasarit impregnata de boarea altor lumi, surazand vrajita de mister. Stare indescriptibila de bine, evadare neasteptata de sub legea gravitatiei. Spre seara insa, m-am indarjit, i-am cautat vocea si am cazut. Vibratia ei taioasa, necrutatoare, m-a readus la realitate.  N-a inteles zbaterea, tinderea, intinderea mainilor. Soarele era deja la apus. Tragea cortina peste o zi de vis.

2 răspunsuri to “Vis de primavara intre rasarit si apus”

  1. OFZ Says:

    Asa sunt toate zilele, de vis. Uneori frumoase, uneori cosmaruri. Nu ne putem trezi din ele si se termina infiorator de repede. Subscriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: