Suflete raspandite prin lume, separate de cativa m sau de mii de km, cautand confuze o fericire ce nu se arata, umbland intristate pe intortocheate cai afective; entitati minore azvarlite intr-un univers nemarginit. Singuratate fara inger.

In ciuda anesteziei, iti scrasneste tartacuta, n-o mai percepi doar ca pe un rotund inofensiv asezat deasupra trupului, ci ca pe un angrenaj extrem de complicat, cu multe articulatii si elemente misterioase despre care intelegi abia acum ca exista cu adevarat.  

Scaunul si toate ustensilele ce stralucesc pe masuta laterala, par instrumente de tortura. Dai cu ochii de ele imediat dupa ce patrunzi ca mielul bland in cabinet.

Speri sa fie scurta treaba, dar pierzi instantaneu notiunea timpului si a spatiului. Esti pe deplin cufundat in durere, intr-o parte din tine, care decisese sa-si faca de cap si care trebuie eliminata cu orice pret. Hotarase dansa ca daca tot e sa plece, sa n-o faca singura, ci insotita de-o bucatica de os si alte de gingie. Din cand in cand, intr-un moment efemer de luciditate, pana sa-si ia dansa definitiv talpasita, te intrebi daca mai esti viu si daca o sa mai iesi vreodata de acolo.

Pentru a mai prinde curaj gandesti ca singurul avantaj va fi ca vei slabi mintenas, ca infometarea fortata va da rezultate la fel de bune ca cea mai sofisticata dieta. In sapte zile, cat altii intr-un an.

Daca apas acum pe taste, e semn ca am pasit din nou in lume si ca mai am un rest firav de energie, desi sunt nemancata de 27 de ore si peste scurt timp voi trona din nou in regatul chirurgical de aseara.

Am intrat in hora si trebuie sa joc.

Asta-i tarasenia cu maseaua de minte, de tinut minte, de neuitat.

Invatamintele, pe alta data.

P.S. 25.05.11

A fost o experienta lunga si neplacut surprinzatoare, ce m-a obligat sa ma simt precum un sac dureros de oase, carne, terminatii nervoase si vase de sange; suferinta fizica era un tot invaluitor, sacaitor, o retea din care nu reuseam sa ma eliberez, dar care, in timp ce ma tinea prizoniera, imi demonstra cat se poate de clar care-mi sunt prieteni cu adevarat (Lo, Ma, Cr, Ma,Do, Mo, An, Ma), cui ii pasa (Na, Lu, Ad, Li, Di, Ru) si carei iluzii (Pa) trebuie sa-i dau papucii. Cateodata ritmul monoton si alunecarea doar pe suprafata unei zile ne impiedica sa analizam hibele in profunzime. Ne este comod asa, nu stam sa despicam firul in patru, acceptam un caldicel ametitor, care insa, in situatii limita se dovedeste a fi o carcasa fara continut, ce nu numai ca nu ne apara de frig, dar mai devreme sau mai tarziu ne va conduce plutitor la ruina. S-au limpezit apele, s-au desclestat dintii pentru a decide si a rosti un “Nu” transant si definitiv.

Te-am zarit doar, a trecut mai bine de o ora de atunci si tremur in continuare precum o meduza aruncata pe nisip, care-si traieste neputincioasa, intr-o zbatere, agonia la tarm. Desi ai privit fugar catre fereastra care ma tinea prizoniera, nu m-ai vazut cu ochi trupesti si nici de suflet intuita n-am fost.Te-ai prelins suav si dureros spre cuib. O boare doar, o adiere trandafirie a primaverii, intr-o existenta acum gri. Te-a speriat preaplinul flacarii ce se inalta prin zapezi, te-ai retras in adancimi acvatice si ai ales sa-i lasi focului metamorfoza in scrum. Raman cu ruga de dincolo de tine, spre un inalt divin, din care ai coborat la un dezghet.

N-am citit romanul lui Haruki Murakami, dar am vazut filmul regizat de Anh Hung Tran si dincolo de estetica poetica, l-am simtit vascos, emotional intortocheat, asa cum imi imaginez ca ar fi in realitate orice om educat prin traditie sa mimeze linistea, in timp ce pe dinauntru fierbe precum un vulcan parjolitor, aducator de moarte. Adolescenta e traita la limita si-mpinsa psihotic spre vidul final al franghiei sau al gazelor de esapament. In urma si-n picioare, raman doar luptatorii, devastati si ei de trecut, dar increzatori in viata si-ntr-un destin fericit; cei care-si fac un rost, abia atunci cand inteleg ca nu pot mantui pe nimeni si ca doar ferecand usile ce duc spre-nfundaturi macabre, se pot deschide spre lumina ce le pulsa discret, dar ferm in fiinta.

Inca inainte de nastere alegi si ti se dau toate elementele constructiei tale interioare, dar nu-i chip sa le imbini, asa incat sa se potriveasca unele cu altele, sa creasca intr-un puzzle coerent. Incerci tot felul de solutii absurde, iti faci iluzii, la scurt timp te bosumfli si te dezumfi, te enervezi, te risipesti, o iei de la capat, dar degeaba. Invaluit in ceata, intuiesti totusi ca undeva exista o hiba sau ca te uiti la proiect cu susul in jos, pentru ca desi din cand in cand inveti cate ceva, stagnarea-ti pare inscrisa-n destin. Nu ti-ai gasit inca sensul, nu simti insotirea ingerului pazitor si nu taci intru glasuirea spiritului. Traiesti instrainat de esenta.

Patru zile, contempland arta alaturi de un suflet senin, asezat in cale-mi de catre destin. Lectie de viata, picurata usor in fiinta, suflu vital, curgand lin, intr-un du-te vino ritmic, melodios, balsamic. Sincronicitati ticluite de soarta, inflorind cu sfintenie de sarbatori. Rotunzime sfioasa a deschiderii intru speranta, incredere si rabdare; gest gratios al universului in extaz; atingere fugara, dar de netagaduit al fericirii ce va sa vina; primavara catifelata a simtirii, intrezarire tandra a implinirii.

Dintr-o sumedenie de motive nedeslusite intram in relatii care ne sug energia si ne fac prizonieri, infasurandu-ne in fire subtiri, dar rezistente, ca cele de paianjen. Se tese intre noi o panza elastica, vag transparenta, sufocanta, ce-ti intineaza bucuria si te impinge parsiv spre naruire interioara. Ti se agata scame, praf si pulbere de suflet, te pierzi intr-un vid lipsit de sens, intr-o cautare zadarnica a preaplinului. Te schilodesti pe dinauntru, te sprijini intr-o râna pe sperante inexistente, te holbezi impotent la propria ta neputinta. Ai uitat ca viata e dincolo de colivie, ti-ai pierdut centrul, te-ai abandonat si ratacit, ai renuntat sa lupti, sa-ti cauti linistea, sa te ridici, sa ai incredere in lumina si-n inger. Boscorodesti zadarnic in timp ce visezi inutil la o biata raza de soare care sa te gaseasca printre ruine si sa te readuca in fire. Si totusi, se pare ca mai ai doar putin pana sa te pravalesti …intru regasire. De tine.